All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Ce "este scris" că a spus Isus (Iisus) şi ce a spus El în realitate

 09. 11. 2012

Gabriel Baicu

          

  

Există destule lucruri scrise în N.T., dar care nu sunt spuse de către Isus (Iisus), exact aşa cum sunt consemnate, cu o precizie ‚matematică.’ În vremea aceea nu existau reportofoane şi nu se luau notiţe. Se susţine teza că Duhul Sfânt a dictat scriitorilor N.T. întâmplările, pe care aceştia nu le-au cunoscut personal, dar care au fost aduse în mintea lor de Dumnezeu, direct, exact aşa cum acestea s-au întâmplat. Dacă această variantă ar fi adevărată, toate evangheliile ar fi identice între ele, până în cele mai mici detalii, cea ce nu este cazul. Spusele lui Isus (Iisus) sunt consemnate, de către scriitorii evangheliilor, din memoria celor care au fost martori la evenimentele respective şi a celor care au primit aceste relatări de la acei martori. Prima evanghelie, cea a lui Marcu, a fost scrisă după aproximativ 40-50 de ani, de la evenimente şi celelalte trei, chiar mai târziu. Să ne imaginăm că istoria celui de-al doilea război mondial ar fi fost scrisă abia în anul 1985, sau în 1990 şi aceasta în condiţiile în care nu ar fi existat nici un fel de documente scrise sau imagini, ci doar folosindu-se de memoria martorilor, participanţi la război. Cam aşa s-a întâmplat cu scrierea evangheliilor şi dacă citim atent începutul evangheliei lui Luca, o să vedem cum s-a documentat acesta când a scris evanghelia sa. (Luca 1; 1-4) Acest text, împreună cu multe nepotriviri, între textele celor patru evanghelii, sunt suficiente argumente pentru a respinge teza care susţine că textele N.T. au fost dictate direct de Dumnezeu, scriitorilor lor.

Nu toate textele N.T. sunt conforme cu realitatea de fapt şi nu toate afirmaţiile consemnate ca aparţinând lui Isus (Iisus) au fost spuse în realitate de El. Unele sunt simple adăugiri, produs al interacţiunii umane, cu textele N.T. Instituţia bisericească şi mă refer acum la prima dintre ele, după cum ştim, şi-a creat chiar propria ei Bibliei. Confuzia, în ceea ce priveşte textele N.T. este însă aşa de mare încât Reforma şi Protestantismul nu a mai putut discerne între ce a fost şi ce nu a fost text autentic şi astfel s-a preluat textele N.T. aşa cum au fost ele canonizate de către Biserica instituţională, Romano Catolică. Trebuie să ştiţi că nu mai există manuscrisele originale al textelor N.T., ci că s-au păstrat numai copii şi că aceste copii diferă, de multe ori, în anumite locuri, între ele.

În zilele noastre însă metodele de cercetare, ale textelor N.T., au evoluat mult şi astfel se poate stabili, mult mai precis, ce aparţine şi ce nu aparţine lui Isus (Iisus). Vă sugerez să intraţi pe Internet şi să accesaţi situri specializate, care se ocupă de problema manuscriselor originale ale N.T. Noi privim cu sfinţenie ceea ce este scris în N.T., dar în felul acesta ‚sanctificăm’ nu doar pe Isus (Iisus), aşa cum ar trebui, ci ‚sanctificăm’ şi instituţia bisericească, care a intervenit cu unele adăugiri şi alteraţii, ale textelor N.T. Aceasta este însă o eroare deoarece între Isus (Iisus) şi instituţiile religioase a existat şi există un mare dezacord, atât de important încât în final El condamnă instituţiile bisericeşti, în primul rând, sistemul lor şi le numeşte „curva cea mare.” Isus (Iisus) a mustrat, în repetate rânduri, instituţia bisericească şi a precizat că, în final, o va „vărsa din gura Sa.” (Apocalipsa 3;16)

Ce urmărea Isus (Iisus)? De ce a intrat în conflict cu religia instituţională? De ce credea El că religia ebraică nu mergea bine şi ce a încercat să schimbe, în legătură cu aceasta? Nu era religia ebraică stabilită tot de El, de ce căuta să o transforme? Este posibil ca religia ebraică să fi evoluat către apostazie sau aceasta a fost de la început deficientă? Am să afirm un lucru şocant pentru unii, dar pe care îl consider adevărat. Orice religie evoluează către apostazie şi religia creştină se îndreaptă exact în aceeaşi direcţie. Înţeleg, în acest cadru, prin apostazie, renegarea indirectă, prin intermediul unor comportamente personale şi instituţionale, a unei credinţe religioase, a unor convingeri, revoltă împotriva învăţăturilor lui Isus (Iisus).

Instituţiile bisericeşti au adăugat la credinţa simplă a lui Isus (Iisus), care se rezuma la o singură poruncă, aceea a dragostei de Dumnezeu şi de oameni, un întreg eşafodaj de ritualuri, dogme şi doctrine obligatorii, tradiţii bazate pe autoritatea spirituală a unora asupra altora. Isus (Iisus) a fost trimis la moarte de către o instituţie religioasă, deoarece El a încercat să descătuşeze lanţurile cu care aceasta legase spiritele oamenilor şi vieţile oamenilor, în ansamblu. Isus (Iisus) a fost unul dintre cei mai antireligioşi lideri din istorie şi a plătit cu viaţa pentru asta. Credeţi că Isus (Iisus) a reuşit până la urmă să înfrângă instituţia religioasă? Nicidecum, aceasta s-a re inventat şi vechea tradiţie religioasă ebraică, instituţională, s-a transformat în Biserică instituţională creştină.

Dacă sunt şi oameni responsabili de eşecul acestor instituţii desigur că şi ei vor intra în analiza lui Dumnezeu. (a se vedea cartea Apocalipsa lui Ioan). Personal, nu doresc să relativizez, sau să semăn confuzie, dimpotrivă aş dori să elimin confuziile, introduse de amestecul ne dorit în învăţătura lui Isus (Iisus) şi în acest mod să crească puterea de discernământ spiritual, a fiecărui Creştin, în parte. Aş dori ca cei credincioşi să nu mai fie atât de ataşaţi, în primul rând, de ‚litera’ N.T., ci, cu prioritate, de Spiritul lui, adică de Persoana lui Isus (Iisus) Cristos, prezent în spiritul fiecărui credincios. Contează „ce credem" deoarece afectează modul în care practicăm ceea ce credem. Contează cel mai mult în Cine credem şi ce imagine mintală avem despre Cel în care credem şi pentru aceasta este important să ştim cât mai exact ceea ce a spus şi ceea ce nu a spus El. Eu resping valabilitatea unui Creştinism care a crescut treptat şi la care fiecare a adăugat „câte ceva.” Trebuie să curăţăm învăţătura lui Isus (Iisus) Cristos de ‚zgură.’ Dacă suntem de acord că prima Biserică instituţională, care este Biserica Romano Catolică are atât de multe ne împliniri, de ce nu mergem cu raţionamentul până la capăt şi nu ne întrebăm dacă nu cumva această primă instituţie bisericească a afectat şi modul de selectare şi chiar şi conţinutul anumitor texte biblice. Eu susţin că da şi încerc să dovedesc acest lucru.

 

Navigare website

 

 

 

 

 

 

 

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Întâlneşte-l pe Isus (Iisus) 

 

Nu trebuie să mergi la Ierusalim, la sfântul mormânt pentru asta. Acolo vei vedea doar mormântul gol, dar Isus (Iisus) a înviat şi nu îl găseşti acolo. Isus (Iisus) este la uşa ta şi bate. Dacă îi deschizi El pătrunde în fiinţa ta şi va locui cu tine în veci. Isus (Iisus) te cheamă şi dacă auzi această chemare merită să îi răspunzi, căci este o chemare la viaţă şi la fericire. Nu te împiedica de oamenii care vorbesc doar despre El... 

 

(12. 02. 2013)

read more

 

 

Dumnezeu locuieşte în noi (cu extrase din versiunea ortodoxă a Bibliei) (30. 01. 2013)  

 

În credinţa creştină aspectul individual trebuie să aibă prioritate asupra aspectului social, de comunitate. Mai întâi trebuie să fim în legătură cu Dumnezeu, chemați de El şi numai după aceia putem să manifestăm ceea ce suntem. Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu nu locuiește în noi, nu putem să avem relații Creștinești autentice, cu cei din jurul nostru. Nu putem să fim buni Creștini și să punem în practică învățăturile creștine, decât atunci când în noi este prezentă și se manifestă puterea lui Dumnezeu...

 

 

read more

 

 

Dumnezeu este Tatăl fiecărui credincios în parte (versiunea Biblia ortodoxă)   

 

Instituţiile bisericeşti ne impun ce trebuie să credem şi ce trebuie să facem sau să nu facem, ca şi cum ele ar fi tutorii sau curatorii noştri spirituali. Ele sunt falşi tutori, falşi curatori şi falşi părinţi, deoarece fiecare om, care trăieşte pe pământ are dreptul să aibă ca Tată pe Dumnezeu, în mod personal şi nu avem nevoie de Big Brother, adică de fratele cel mare, care să ne tragă de mânecă şi să ne pedepsească...  

 

(30. 01. 2013)

read more

 

 

Adevărata practică a Creştinismului (versiunea Cornilescu a Bibliei)   

 

Practica Creştinismului nu constă în principal în a ne duce duminica la adunările creştine şi de a participa la slujbe sau la spectacole şi festivităţi prin care îi dăm recunoaşterea lui Dumnezeu. Problema nu este de a îi declara lui Dumnezeu că suntem gata să ne supunem Lui, în toate lucrurile, de a ne pune bine cu El, ci problema este de a practica, în mod concret şi real, ceea ce ne cere El. Adevărata pocaință nu înseamnă doar a face sau a nu face ceva anume, ci înseamnă de a fi asemănători cu Dumnezeu, a fi dumnezei...  

 

(30. 01. 2013)

read more

 

 

Cine ne-a văzut pe noi l-a văzut pe Isus (Iisus)?   

 

Din nefericire oamenii l-au transformat pe Isus(Iisus) Hristos într-un idol. El este prezentat ca fiind întruchiparea unui ideal la care este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, de ajuns. Mă refer la caracterul Lui şi la puterea Lui. Cei mulţi se închină unui ideal, unui idol, de la care aşteaptă minuni, cu toate că cea mai mare minune este tocmai ca ei înşişi să transpună în viaţa lor acest ideal, transformându-l într-un mod de viaţă cotidian...  

 

(30. 01. 2013)

read more

 

 

IIsus (Iisus) Apa vieţii şi Boboteaza   

 

Oare a bea din Apa vieţii care este Iisus şi a bea din apa care este agiasma mare este acelaşi lucru? Eu afirm că nu este, deoarece Apa vie, care este Isus (Iisus) se transformă într-un izvor de apă vie pentru ceilalţi prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi, pe când apa, care este agiasma mare, nu poate echiala cu lucrarea complexă a naşterii din nou, a roadelor şi darurilor duhovniceşti. (1 Corinteni 12; 1-11) Apa vie, care este Isus (Iisus) lucrează prin cuvintele pe care El le-a spus pe pământ şi mai ales prin puterea pe care El o are asupra inimilor noastre...  

 

(07. 01. 2013)

read more