All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Ce se poate reproşa instituţiilor bisericeşti?

 15. 10. 2012

Gabriel Baicu

            

Ele nu arată imaginea lui Dumnezeu, ci imaginea lumii. Ierarhia pe care o desfăşoară acestea nu este modul de organizare al Împărăţiei Cerurilor. În Împărăţia lui Dumnezeu, cel mai mic este cel mai mare şi cel care doreşte să fie cel mai mare trebuie să fie slujitorul tuturor. (Matei 23; 11) Fiecare trebuie să nu se uite la foloasele sale, ci la foloasele altuia. (Filipeni 2; 1-5) În cinste, fiecare trebuie să dea întâietate altuia, şi fiecare trebuie să îl privească pe celălalt mai presus decât pe sine însuşi. Acestea sunt valorile Împărăţiei Cerurilor şi ele nu sunt deloc desfăşurate prin modul de organizare al Bisericilor instituţionale. În loc să arate celor credincioşi o imagine, chiar şi imperfectă, a Împărăţiei Cerurilor, Bisericile instituţionale, prin autoritarismul lor ne arată aceeaşi faţă a lumii, pe care ne-o arată orice instituţie umană. Conducerea autoritară a acestor instituţii bisericeşti şi impunerea unor doctrine şi dogme religioase asupra membrilor lor, fac ca instituţiile bisericeşti să se deosebească radical de învăţătura pe care Isus (Iisus) a dat-o ucenicilor Lui şi tuturor acelora care au crezut prin propovăduirea lor. Principiile Împărăţiei lui Dumnezeu şi acelea ale adevăratei Lui Biserici sunt radical diferite, faţă de principiile Bisericilor instituţionale. Principiul Împărăţiei lui Dumnezeu este dragostea de natură divină, lepădarea de sine, de egoism şi sacrificiul de sine, până la moarte. (Ioan 13; 34-35) Principiul Bisericilor instituţionale şi al religiei organizate este separaţia dintre oameni, prin intermediul regulilor, impuse de Bisericile instituţionale, prin intermediul autorităţii lor, construite în, în mod artificial, în numele lui Dumnezeu. Nu tot ceea ce fac oamenii, în numele lui Dumnezeu, vine de la Dumnezeu. Bisericile instituţionale construiesc un zid de dogme, doctrine, tradiţii şi regulamente, între oameni, care îi ţin pe aceştia la distanţă, unii de ceilalţi, deoarece regulile dezbină pe când dragostea zideşte. Dragostea cerută de Cristos este înlocuită cu reguli omeneşti, dogme şi doctrine obligatorii. (Marcu 7; 9)

Aceleaşi critici, pe care Isus (Iisus) le-a adus instituţiei religioase evreieşti se pot aduce astăzi instituţiilor bisericeşti. Care sunt acestea? Isus (Iisus) a spus că dacă neprihănirea noastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu vom intra în Împărăţia Cerurilor. (Matei 5; 20) Cărturarii şi Fariseii sunt aceia care propovăduiesc evanghelia dar fără să o aplice în spiritul ei. Aceştia preferă să stabilească reguli, din ce în ce mai grele, pe care le pun pe umerii membrilor Bisericilor instituţionale, dar lasă ne făcută partea ceea mai importantă din credinţa creştină şi anume dreptatea, mila şi credincioşia. (Matei 23; 23) În toate Bisericile instituţionale se vorbeşte despre dragoste, dar dragoste este ceva rar. Preoţii şi predicatorii le cer oamenilor să îşi iubească semenii, dar din acţiunile şi vorbele lor concrete, nu se desprinde acelaşi nivel spiritual.

Isus (Iisus) a spus să nu ne îndeplinim neprihănirea noastră înaintea oamenilor, ca să fim văzuţi de ei, în caz contrar nu vom avea răsplată de la Tatăl nostru care este în ceruri. În instituţiile bisericeşti tocmai acest lucru se întâmplă şi anume fiecare credincios caută să pară cât mai neprihănit în public, cât mai evlavios, pentru ca cei din jur să îl considere sau să o considere cât mai credincios sau cât mai credincioasă. Ipocrizia este semnul religiei organizate. Vasele sunt curăţate pe dinafară, dar înăuntru sunt pline de multe impurităţi. Există un joc al aparenţelor şi al ipocriziei. Atitudinile de circumstanţă sunt încurajate de instituţiile bisericeşti care promovează o atmosferă solemnă în timpul adunărilor creştine, dar care se dezinteresează de ceea ce cred cei credincioşi cu adevărat în conştiinţele lor. Orice acţiune, sau inacţiune este trecută prin filtrul colectiv şi taxată după cutume specifice şi de aceea acordarea unei mari importanţe aparenţelor este o regulă în interiorul Bisericilor instituţionale. Aparenţa evlaviei este semnul sfârşitului dar adevăratul semn al celor cu adevărat credincioşi este puterea lui Dumnezeu, care se desfăşoară prin ei.

Bisericile instituţionale au creat imaginea unui Isus (Iisus) Cristos, care este Domn şi Stăpânitor, într-un mod în care conducătorii politici ai acestei lumi sunt domni şi stăpânitori. Nu există dovezi biblice care să susţină această versiune, aceasta este o creaţie instituţională, care urmăreşte un anumit obiectiv. Interesul implicat este acela care presupune că dacă Isus (Iisus) este prezentat astfel credincioşilor, instituţiile bisericeşti, care deţin monopolul asupra cunoaşterii lui Cristos, vor fi şi ele privite cu aceeaşi deferenţă, cu aceeaşi atitudine.

În realitate Cristos există în persoana fiecărui credincios născut din nou, nu ca şi un element exterior dar ca şi o prezenţă interioară, transformatoare. Noi suntem chemaţi să fim fraţii şi surorile Lui, să fim la fel ca El, nu slujitorii sau supuşii Lui. (Romani 8; 29) Aceasta nu înseamnă lipsă de respect faţă de El, este învăţătura clară a N.T. Ierarhia şi autoritatea, similară cu aceea dintre oameni, a fost introdusă de instituţiile bisericeşti, în credinţa creştină, dar nu sunt în nici un caz învăţătura lui Cristos.

El a spus că a venit ca unul care serveşte la masă, nu ca unul care este servit la masă. Oamenii au inversat situaţia aceasta, pentru ca ei să ne poată comanda pe noi, în numele lui Isus (Iisus). Isus (Iisus) a mers cu jertfirea de Sine până la moarte şi încă moarte de cruce, aici este cheia Creştinismului. El a dat totul din dragoste pentru noi, nu a venit să ceară nimic, iar ascultarea pe care o aşteaptă de la noi, este tot în interesul nostru. Isus (Iisus) nu ne cere ascultare pentru a îşi consolida autoritatea Sa de stăpânitor, pentru a ne transforma în supuşi perfecţi. Isus (Iisus) ne cere înţelegere nu ascultare oarbă. Isus (Iisus) nu este stăpânitorul nostru este fratele şi prietenul nostru, este Cel care ne iubeşte mai mult decât oricine altcineva. Isus (Iisus) doreşte să îl iubim cu aceeaşi măsură cu care ne iubeşte El, nu vrea să ne supunem Lui de frică.

Cum putem să îl ascultăm, dacă nu îl înţelegem? Prin ascultarea de El, devenim ca El, nu supuşii Lui şi aceasta deoarece şi El a dovedit aceeaşi ascultare faţă de Tatăl. Dar şi Tatăl, la rândul Lui a ascultat totdeauna pe Fiul. Ne-a învăţat să respectăm nişte principii, care ne califică pentru Împărăţia lui Dumnezeu, deoarece într-un loc perfect nu au cei căuta cei care nu sunt gata să intre în armonie cu ceilalţi. Avem în noi Duhul lui Cristos, deci Isus (Iisus) locuieşte în noi, pentru ca să putem simţi ceea ce simte El şi gândi ceea ce gândeşte El, într-o situaţie sau alta. În felul acesta devenim ca El, nu în calitate de supuşi ai Lui, sclavi fără personalitate, ci în calitate de fiinţe care sunt chemat să ajungă la înălţimea plinătăţii staturii lui Cristos. (Efeseni 4; 13)

Personal nu sunt adeptul instituţiilor bisericeşti, le privesc în mod critic, deoarece ele ascund Persoana lui Isus (Iisus) Cristos, nu o revelează în adevărata lumină. Pentru amănunte intraţi youtube http://www.youtube.com/watch?v=TutCZcvGxms „Semnul fiarei 666”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Navigare website

 

 

 

 

 

 

 

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Intoleranţa religioasă în Creştinism   

 

Eu nu pot să spun cu siguranţă absolută dacă cea mai bună variantă de botez în apă este cea a copiilor sau cea a adulţilor, dar pot să spun cu siguranţă că trebuie să respectăm convingerile fiecăruia, în această privinţă şi în toate celelalte aspecte ale vieţii spirituale. Credinţa creştină se bazează pe convingeri proprii şi nu pe „adevăruri absolute.” Desigur că pentru orice Creştin faptul că Isus (Iisus) este Calea, Adevărul şi Viaţa este un adevăr cu valoarea absolută...

 

(20. 06. 2012)

read more

 

Cine poate să nu mai păcătuiască?   

 

Nici un om pe pământ nu poate să nu mai păcătuiască atâta vreme cât încă este motivat de natura sa umană. De ce? Pentru că fiecare om este păcătos, în ochii lui Dumnezeu, tocmai datorită naturii sale umane. Păcatul locuieşte în noi, în genele noastre, în structura noastră ceea mai profundă. Nu este vorba aici de marile păcate, de infracţiuni, de la care fiinţa umană se poate abţine chiar şi atunci când este dinamizat de natura specific umană...

 

(01. 06. 2012)

read more 

 

Textul de bază pentru botezul în apă la maturitate   

 

Evanghelia după Marcu se termină în textele cele mai apropiate de original, în primele manuscrise, la cap 16 cu versetul 8 şi versetele de la 9-20, care conţin celebrul fundament al tuturor confesiunilor Neo-protestante, adică versetul de la cap. 16 cu 16, este o adăugire ulterioară ne autentică. „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” (Marcu 16; 16)...  

 

(22. 05. 2012)

 

read more

 

Întoarcerea la Cristos   

 

Eu propovăduiesc întoarcerea la Cristos, nu doar la Biblie şi nu doar la primele comunităţi creştine, aşa numita Biserică apostolică. De ce? Am constatat că este nevoie de o continuare a Reformei, pe linia marilor reformatori ai Creştinismului, dar ducând Reforma lor mai departe, ceea ce însemnă întorcerea cu totul la original adică la Isus (Iisus)...  

 

(18. 05. 2012)

 

read more

 

 

Este mai ferice să dai decât să primeşti   

 

Ce fel de Dumnezeu avem? Este unul care consideră că „a da” este mai mulţumitor decât a primi. (Faptele Apostolilor 20: 35) De aici se pot trage o multitudine de concluzii. În primul rând, imaginea conform căreia Dumnezeu este un stăpân absolut, care solicită de la noi o ascultare oarbă, se dovedeşte, o dată în plus, a fi una falsă. Dumnezeu nu aşteaptă de la noi să îi dăm nimic, ci doreşte ca El să ne dea nouă comorile sale de înţelepciune şi cunoaştere...  

 

(12. 05. 2012)

read more

 

Asemănări şi deosebiri  între B.S.U. şi Biserica Adventistă   

 

Biserica Spirituală Unică este o entitate spirituală şi nu instituţională în timp ce Biserica Adventistă este organizată ca şi o instituţie bisericească, care are o anumită interpretare a Bibliei, care trebuie adoptată, în mod obligatoriu, de membrii ei. Biserica Spirituală Unică, sau Biserica celor născuţi din nou, sau Biserica celor născuţi din Spirit, denumirile sunt echivalente, este formată din toţi membrii născuţi din nou, din toate Bisericile instituţionale, adică din toate confesiunile creştine care se află într-o legătură personală cu Cristos şi care sunt scrişi în cartea vieţii încă de la întemeierea lumii. (Ioan 3; 3,5; Apocalipsa lui Ioan 17; 8) 

 

(11. 07. 2012)

read more

 

Mântuirea vine prin credinţă şi nu prin momentul botezului în apă   

 

În viziunea mea, ambele forme de botez în apă, adică atât botezul în apă al copiilor cât şi botezul în apă al maturilor este în egală măsură valabil. Ceea ce susţin eu, în baza Bibliei, este că momentul la care se înfăptuieşte botezul în apă nu are nici un fel de importanţă din punctul de vedere al mântuirii. Fie că suntem botezaţi ca şi copilaşi, fie că suntem botezaţi la maturitate avem, în egală măsură şansa de a fi mântuiţi. Nu aceasta face deosebirea între Creştini, ci naşterea din nou...  

 

(06. 05. 2012)

read more