All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Intoleranţa religioasă în Creştinism

 20. 06. 2012

Gabriel Baicu

                 

Eu nu pot să spun cu siguranţă absolută dacă cea mai bună variantă de botez în apă este cea a copiilor sau cea a adulţilor, dar pot să spun cu siguranţă că trebuie să respectăm convingerile fiecăruia, în această privinţă şi în toate celelalte aspecte ale vieţii spirituale. Credinţa creştină se bazează pe convingeri proprii şi nu pe „adevăruri absolute.” Desigur că pentru orice Creştin faptul că Isus (Iisus) este Calea, Adevărul şi Viaţa este un adevăr cu valoarea absolută. Eu mă refer însă la relativitatea adevărurilor doctrinale, care se pretind a fi „adevăruri absolute.” Acestea din urmă nici nu există şi oricine afirmă că posedă astfel de „adevăruri absolute” minte. În Biblie, în Marcu 16 cu 16, scrie că cine crede şi se va boteza va fi mântuit dar acest text nu a existat în primele manuscrise ale evangheliei după Marcu şi deci nici în manuscrisele originale, după care aceste prime copii au fost făcute. Textul original al evangheliei după Marcu s-a pierdut, aşa cum nu mai există nici celelalte texte ale N.T. Isus (Iisus) nu a spus aceste cuvinte, adică cele cuprinse în Marcu 16 cu 16 şi ele nu se regăsesc nici în celelalte trei evanghelii. Ştim că trebuie să parcurgem botezul în apă, dar ca să fim sinceri, în afara textului ne autentic din evanghelia după Marcu 16 cu 16, nu avem altă bază Biblică care să impună cu toată fermitatea principiul că numai botezul în apă al maturilor este cel valabil. Cine crede însă cu convingere că aşa stau lucrurile şi că numai botezul în apă al maturilor este cel valabil, este un drept care trebuie respectat şi nimeni nu poate să îl tăgăduiască. Pe de altă parte, aceia care îi dispreţuiesc şi îi condamnă pe cei sau pe cele, care nu cred ca şi ei, nu au nici o bază să facă acest lucru şi procedează ne creştineşte, în acest fel devenind unealta instituţiilor bisericeşti care se folosesc de ei, pentru a îşi atinge propriile ţeluri. Aceste finalităţi nu sunt, de cele mai multe ori, legate de scopuri cu caracter spiritual, ci de interese instituţionale, de proliferare a unor organizaţii religioase.    

Textul actual al evangheliei după Marcu, a fost completat cu versetele de la 9 la 20 mult mai târziu şi astfel a apărut în scrierile N.T. Isus (Iisus) nu a spus acele cuvinte, adică cele cuprinse în Marcu 16; cu 16, ele au fost scrise de copiştii care le-au adăugat pentru că aşa au crezut ei, dând astfel toată comunitatea creştină peste cap. Pot să susţin cu toată siguranţa că nu există nici o interdicţie în N.T., care să împiedice botezul în apă al copiilor. Dacă Dumnezeu ar fi dorit acest lucru ar fi introdus printre cele zece porunci, sau Isus (Iisus) ar fi precizat că nu este permis să fie botezaţi copiii în apă. Se întâmplă însă exact invers, adică Dumnezeu a poruncit tăierea împrejur a copiilor la cea mai fragedă vârstă, atunci când aceştia nu aveau discernământ propriu de a hotărî ce se întâmplă cu ei. De ce a cerut Dumnezeu tăierea împrejur a copiilor fără ca aceştia să poată să fie consultaţi? Copii urmau să intre în poporul lui Dumnezeu aşa cum prin botezul în apă se consideră că cineva devine Creştin. Isus (Iisus), la rândul Lui, a cerut celor din jurul Său să lase copii să vină la El. Isus (Iisus) nu a interzis în nici un fel botezul în apă al copiilor şi ceea ce nu este interzis, este permis. Unde Isus (Iisus) a dorit să interzică un lucru anume a făcut acest lucru, de exemplu curvia sau goană după bani. Dacă nu există nici o interdicţie în Biblie, care să împiedice botezul în apă al copiilor, de ce se face atâta caz, de acest aspect şi de ce se consideră Neo-protestanţii superiori celorlalte confesiuni creştine, din acest punct de vedere? Nu cumva este pur şi simplu vorba de prozelitism şi cea mai bună metodă de a atrage noi membrii este aceea de a îi convinge pe credincioşi că au o nevoie vitală de a fi rebotezaţi la maturitate?  Eu cred că despre aceasta este în primul rând vorba.

Nu fac în nici un fel jocul Bisericii instituţionale Ortodoxe deoarece afirm că dacă botezul în apă se poate face şi copiilor şi, după caz, bineînţeles şi maturilor, totuşi botezul cu Duhul Sfânt nu îl poate face oamenii, ci numai Dumnezeu. Din acest motiv, mulţi Creştini Ortodocşi rămân subdezvoltaţi, din punct de vedere spiritual, adică nu au niciodată o adevărată viaţă spirituală, întrucât ei niciodată nu parcurg procesul naşterii din nou şi nu dobândesc roadele şi darurile Duhului Sfânt. Preoţii realizează Mirungerea copiilor, care simbolizează umplerea lor cu Duh Sfânt, dar aceasta nu reprezintă în fapt procesul complex pe care o persoană îl parcurge în transformarea sa spirituală, ci reprezintă doar un simbol, un ritual, care întruchipează o realitate, dar nu este realitatea însăşi.

Dacă ar fi cu adevărat corecţi, Neo-protestanţii ar respecta convingerile privitoare la botezul în apă al Creştinilor Ortodoxi şi s-ar concentra să le comunice despre nevoia naşterii din nou, a regenerării spirituale, fără de care nimeni nu poate vedea şi nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3; 3-6) În toate cazurile, convingerile proprii ale fiecăruia trebuiesc respectate şi fie că este vorba despre Ortodoxi sau Neo-protestanţi, toţi au şansa mântuirii sufletului, prin credinţa pe care o au de la Dumnezeu şi nu prin momentul botezului în apă. Credinţa este un dar spiritual şi Acela care dă acest dar, are grijă ca acest dar să producă efecte şi acest lucru este valabil pentru fiecare Creştin în parte. Mulţi sunt aceia care sunt dedicaţi cu trup şi suflet unor doctrine religioase şi unor instituţii bisericeşti, dar acest gen de dedicare îl merită numai Dumnezeu şi nici de cum organizaţiile religioase sau învăţăturile lor doctrinare. Nu trebuie să fim buni Ortodoxi, buni Romano Catolici, buni Baptişti, buni Penticostali, etc, ci trebuie să fim doar buni Creştini.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Revelația generală și revelația personală   

 

Credința creștină nu poate fi obligatorie pentru nimeni și nu poate fi impusă și lipsa ei nu poate fi reproșată nimănui deoarece credința nu este un lucru natural, evident pentru fiecare om, ci este un fenomen supranatural, un dar primit de la Dumnezeu. Doar prin forțe proprii, în mod firesc, nici un om nu poate să ajungă la adevărata credință....

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Rugăciunea este o experiență personală   

 

Cum trebuie să ne rugăm? Isus (Iisus) ne-a învățat cum trebuie să ne rugăm, dar instituțiile bisericești ne învață altceva. Pe cine trebuie să ascultăm? Covârșitoare majoritate a Creștinilor urmează Bisericile instituționale în învățăturile lor... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Voia lui Dumnezeu   

 

V.T. prezintă istoria unui eșec. Este vorba despre eșecul relației dintre om și Dumnezeu. Omul eșuează în încercarea sa de a fi pe placul lui Dumnezeu și, de asemenea, Dumnezeu eșuează în încercarea Sa de a îl fideliza pe om, de a avea un popor care să asculte de poruncile Sale. Cu excepția câtorva profeți, marea majoritate a poporului evreu nu l-a înțeles pe Dumnezeu și în final a contribuit la răstignirea Fiului Său...

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Biserica Spirituală Unică și Biserica instituțională Ortodoxă   

 

Principala deosebire dintre Biserica Spirituală Unică și Biserica instituțională Ortodoxă este aceea că prima este o realitate spirituală, adică o unitate în Duh și cea de-a doua este o instituție bisericească, o organizație religioasă. Biserica Spirituală Unică este formată din toți Creștinii născuți din nou, indiferent de confesiunea creștină de care aceștia aparțin sau chiar fără să aparțină de nici o confesiune creștină. Apartenența la o confesiune creștină sau alta nu joacă nici un rol, deoarece oamenii nu sunt mântuiți conform acestei apartenențe sau după formele ritualice pe care le urmează și nici după doctrinele creștine cu care se încearcă a fi îndoctrinați... 

 

(12. 10. 2013)

read more

 

 

Cea mai mare poruncă   

 

Care este cea mai mare poruncă? Toți Creștinii răspund cu ușurință la această întrebare. Este porunca iubirii, adică să îl iubim pe Dumnezeu, cu toată ființa noastră și pe aproapele nostru la fel ca pe noi înșine. Poruncă iubirii față de Dumnezeu rămâne neschimbată, între cele două Testamente, dar porunca iubirii de aproapele suferă o modificare esențială, care stă la baza întregii morale creștine. Cea mai mare poruncă cuprinsă în N.T., alături de dragostea pentru Dumnezeu, este una care nu este cuprinsă în V.T... 

 

(12. 10. 2013)

read more

 

 

Dumnezeu și omul   

 

Unii Creștini au fost învățați să fugă de filozofie tocmai pentru că filozofia le poate deschide mințile și instituțiile bisericești nu au nevoie de oameni care să pună întrebări la care ele să nu poată să răspundă. Cultura, știința și educația sunt privite ca și factori de risc, ele nu creează supuși perfecți, ci potențiali tulburători ai unei liniști impuse prin mijloace de manipulare mentală...  

 

(12. 10. 2013)

read more