All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Întoarcerea la Cristos

 18. 05. 2012

Gabriel Baicu

                 

Eu propovăduiesc întoarcerea la Cristos, nu doar la Biblie şi nu doar la primele comunităţi creştine, aşa numita Biserică apostolică. De ce? Am constatat că este nevoie de o continuare a Reformei, pe linia marilor reformatori ai Creştinismului, dar ducând Reforma lor mai departe, ceea ce însemnă întorcerea cu totul la original adică la Isus (Iisus). Reformatorii propăvăduiesc întoarcerea la Biblie şi acesta este un lucru bun, dar în Biblie este deschisă calea pentru o multitudine de interpretări şi aceste interpretări transformate în doctrine şi dogme religioase, se contrazic între ele. În Biblie par a exista mai multe teologii şi chiar dacă am face eforturi uriaşe să prezentăm N.T. ca pe un tot unitar, totuşi deosebirile rămân şi se impun la o cercetare mai atentă. Un exemplu ar fi deosebirea între doctrina îndreptăţirii prin credinţă şi atitudinea faţă de femei abordată în anumite texte biblice. Pe de o parte, ni se spune că în Cristos nu mai există, din punct de vedere spiritual, nici o deosebire între femei şi bărbaţi, iar pe de altă parte în epistola către Timotei ni se spune că femeile sunt mântuite numai prin naşterea de băieţi, nu fete şi numai dacă aceştia stăruiesc în credinţă. Sunt două teologii diferite care duc la două interpretări diferite ale N.T., deosebite fundamental între ele. (Galateni 3; 28; 1 Timotei 2; 15) Am dat un singur exemplu, există şi altele. Toate aceste stări de fapt le-am analizat în diverse lucrări, care se găsesc pe situl www.bisericaspiritualaunica.com

Să luăm, pe de altă parte, starea aşa ziselor Biserici apostolice. Consideră cineva că ele sunt cu adevărat o imagine a primelor Biserici apostolice? Dacă cineva crede acest lucru, după părerea mea, se înşeală. De ce? Instituţiile bisericeşti, din zilele noastre, nu seamănă nicidecum cu primele Biserici apostolice, în care toate bunurile erau puse în comun şi în care apostolii şi apoi diaconii serveau la mese. (Faptele Apostolilor 6; 2-4) În zilele noastre există o ‚aristrocraţie’ religioasă creştină, care conduce, cu „mână de fier” comunităţile din subordinea lor. Păcatele sunt judecat „în interesul” celor care conduc şi oamenii cei mai spirituali, care fac câte o greşeală, sunt de multe ori marginalizaţi primii, pentru ca în felul acesta conducerile instituţiilor bisericeşti să se descotorosească repede de potenţialii concurenţi. În primul rând, ce este cu toate aceste judecăţi? Bisericile instituţionale s-au transformat în tribunale, ele nu mai sunt ‚spitale,’ pentru vindecarea sufletelor. Creştinii nu mai sunt doctori ci poliţişti, care pândesc şi aşteaptă greşelile ‚fraţilor’ lor şi pe care îi execută fără nici o înţelegere. În felul acesta, aceşti executori spirituali, îşi creează posibilitatea de a se privii pe ei înşişi, prin comparaţie cu alţii, într-o lumină mai favorabilă. Această lumină este, fără îndoială, falsă deoarece comparaţia nu trebuie să fie făcută între noi şi cei de lângă noi, ci între noi şi Isus (Iisus).

Întoarcerea la Biserica apostolică este o problemă şi datorită faptului că ucenicii lui Cristos, deveniţi ulterior apostoli, nu l-au înţeles pe Cristos până când nu au primit Duhul Sfânt. (Matei 16; 11) Prin urmare, Cel care ne face să îl înţelegem pe Cristos este Duhul Sfânt, care lucrează în fiecare din noi şi nu doar Duhul Sfânt, aşa cum a lucrat în apostoli. Să ne întoarcem la Biserica apostolică, dar să mergem mai departe, să ducem Reforma până la capăt, să ne întoarcem la Cristos. Nu trebuie primit nimic, nici măcar unele texte mai discutabile din Biblie, dacă ele nu au confirmarea în învăţătura lui Isus (Iisus). Fondatorul Creştinismului este Isus (Iisus) Cristos şi El este Cel care ne mântuieşte. Orice interpretare a Bibliei trebuie judecată prin prisma învăţăturilor lui Isus (Iisus) şi orice abatere de la această învăţătură descalifică o anumită interpretare a Bibliei, o anumită doctrină sau dogmă. Isus (Iisus) a spus că în vremurile din urmă, adică în vremurile pe care le trăim noi astăzi, cunoştinţa va creşte şi a mai spus că cei din urmă vor fi cei dintâi. (Daniel 12; 4; Marcu 10;31) Ce înseamnă aceasta? Este vorba despre două lucruri şi anume, în primul rând, că cei modeşti din adunările bisericeşti pot fi cei dintâi în Împărăţia Cerurilor. În al doilea rând, Creştinii din zilele noastre au condiţii să posede mai multe informaţii despre istoria Creştinismului, care să le permită să înţeleagă mai bine şi să facă deosebirea între Creştinismul spiritual şi formele religioase.

Întoarcerea la Cristos nu însemnă doar „Sola Scriptura,” ci înseamnă în primul rând „Solus Christus.” În primul rând, ca şi importanţă pentru un Creştin, este relaţia personală cu Isus (Iisus). În al doilea rând urmează textele Bibliei. Acestea din urmă, nu pot fi înţelese decât de aceia care au cu adevărat o relaţie personală cu Cristos. De ce? Înţelegerea Bibliei se poate face doar printr-o înţelepciune duhovnicească, nu este suficientă o înţelepciune umană obişnuită. (1 Corinteni 2; 13) Citirea literală a N.T., de exemplu, te îndepărtează mai degrabă de Cristos decât să te apropie de El. De multe ori, atunci când Isus (Iisus) le vorbea în parabole, unii ucenici se îndepărtau de El, fiindcă sensul literal al cuvintelor, pe care le auzeau de la El, păreau a fi o absurditate, o nebunie. (Ioan 6; 66) Aşa se întâmplă şi în zilele de astăzi. Unii Creştini au interpretat Biblia fără să ţină cont de spiritualitatea, pe care aceasta o conţine. Care este rezultatul? O colecţie impresionantă de dogme şi doctrine, care toate ne vorbesc despre ce trebuie „să facem” ca să fim mântuiţi dar prea puţin ne vorbesc despre ce „trebuie să fim.” Acestea sunt „carnea Creştinismului,” formele sale vizibile. (Ioan 6; 63) Se alege calea uşoară, calea cea largă, adică, dacă faci câte ceva eşti mai bun decât alţii, care nu fac nimic. (Matei 7; 13-14) De fapt, Creştinismul autentic presupune să fim ca şi Cristos, să ne ridicăm la înălţimea plinătăţii staturii Lui. (Efeseni 4; 13)

Atât V.T. cât şi N.T. sunt doar un îndrumător către Cristos. Biblia nu este Dumnezeu, dar poate deveni un idol, atunci când o anumite interpretare a ei, este impusă celor credincioşi şi când această interpretare este prezentată ca singura posibilă. Biblia poate uni şi tot ea poate despărţi, pe cei credincioşi. Îi uneşte atunci când se respectă spiritul ei şi îi dezbină atunci când se alege o interpretare în care textele ei sunt interpretate doar literal. Litera omoară, Duhul dă viaţa. (2 Corinteni 3; 6) Ce înţelegem din acest text? Înţelegem că o interpretare a Bibliei prin care ne justificăm doctrinele instituţiilor noastre bisericeşti şi care nu îi conduce pe credincioşi direct la Persoana lui Cristos este o interpretare literală, nu este una spirituală. Orice înţelegere corectă a Bibliei trebuie să ne conducă într-o relaţie directă cu Isus (Iisus) Cristos, altfel, o astfel de interpretare ne separă de El. Fără Cristos nu putem să fim mântuiţi, deci orice învăţătură care se pretinde a fi din Biblie nu trebuie să facă nimic altceva decât să ne îndrume către a stabili un contact personal cu Mântuitorul nostru personal. Nu să ne istorisească doar despre Cristos, ci să ne îndemne să dorim să fim îmbrăcaţi cu puterea Lui. Împărăţia lui Dumnezeu stă în putere şi nu doar în ritualuri, doctrine şi dogme, adică numai în vorbe. (1 Corinteni 4; 20) Împărăţia lui Dumnezeu stă şi în vorbe, deoarece Isus (Iisus) a vorbit cu oamenii şi a explicat foarte bine în ce constă Împărăţia lui Dumnezeu, folosindu-se pentru aceasta de cuvinte, dar El nu s-a limitat doar la cuvinte, a însoţit învăţăturile Sale cu dovezi de putere. Unde sunt funcţionarii bisericeşti care fac lucruri mai mare decât a făcut El, prin credinţa pe care o au în Cristos? (Ioan 14; 12-13) Nu sunt. De ce? Trebuie să îşi răspundă fiecare pentru sine. Unii au înlocuit puterea pe care ar trebui să o desfăşoare chiar ei cu puterea moaştelor unor sfinţi morţi. A predica ca şi Isus (Iisus) însemnă a vorbi oamenilor nu doar despre El, ci de la El. Isus (Iisus) nu ne-a povestit doar despre Tatăl, ci Tatăl Ceresc a vorbit prin gura Lui. În toate lucrurile trebuie să ne asemănăm cu Isus (Iisus), deoarece El este cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. (Romani 8; 29)

 

 

 

 

 

 

 

 

Navigare website

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Esența învățăturilor lui Isus (Iisus)    

 

Toată credința creștină se bazează pe ideea de sacrificiu de sine. Toată învățătura lui Isus (Iisus) presupune renunțarea la sine sau lepădarea de sine. În absolut toate învățăturile Sale, Isus (Iisus) pleacă de la premisa necesității de a renunța la propriul nostru egoism, la a ne nega pe noi înșine, în natura noastră umană...

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Imperialismul spiritual    

 

Mulți Creștini se înarmează cu doctrinele lor și pornesc să cucerească lumea. Ei sunt siguri că fac un lucru bun dacă reușesc să îi convingă pe alți oameni să creadă la fel ca și ei, căci ei nu au nici o îndoială că ei cunosc cel mai bine toate aspectele legate de Persoana lui Dumnezeu. A spune ceea ce crezi și celorlalți este o activitate pozitivă căci acesta este modul în care ”sângele” conștiinței umane colective curge prin venele culturii și progresului omenirii... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Jertfa lui Isus (Iisus)     

 

Există două variante fundamentale de înțelegere a Creștinismului. În prima variantă, se consideră că Isus (Iisus) a murit pe cruce pentru noi și astfel, datorită meritelor Lui, fiecare din noi poate să dobândească mântuirea, doar prin acceptarea jertfei Lui, fără ca el sau ea să urmeze, în mod personal, calea crucii, asemănător cu ceea ce a îndeplinit Isus (Iisus). El a făcut totul pentru noi și noi nu mai avem nimic de făcut, prin El suntem mântuiți, doar prin credința în jertfa Lui și în valoarea ei expiatoare... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Moaștele sfinților și ale sfintelor     

 

De ce merg oamenii la sfinții morți și nu merg la sfinții vii? Unde sunt sfinții din zilele noastre într-o instituție bisericească, cea ortodoxă, aceea care face atâta caz de moaștele sfinților? Dacă în trecut au existat atât de mulți sfinți în Biserica instituțională Ortodoxă, cum se face că astăzi ei sau ele au dispărut cu desăvârșire? Dacă nu au dispărut atunci de ce sfinții vii nu pot să facă aceleași minuni ca și sfinții morți sau chiar mai extraordinare?... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Natura lui Dumnezeu     

 

Bisericile instituționale ne învață greșit despre modul cum trebuie să înțelegem învățăturile lui Isus (Iisus). Care este teoria în spatele învățăturilor lor? Dumnezeu este văzut ca o Ființă Supremă, având toate caracteristicile omului, dar extrapolate la un nivel absolut sau, altfel spus, absolutizate. Se susține, în mod greșit, că Dumnezeu este o entitate, printre celelalte entități, cea mai mare și cea mai puternică dintre ele....

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Pescar de oameni     

 

Exact la fel se întâmplă și în zilele noastre. Trei mari tipuri de cozi se regăsesc în România. Cozile la ghișee, cozile la ajutoarele venite de la U.E. și cozile la moaște. Cele două din urmă, prezintă aceeași logică. Se dă ”ceva,” care nu trebuie scăpat. La ajutoare se dau bunuri materiale și la moaște ”se dau” bunuri spirituale. Este adevărat că mântuirea noastră este gratuită dar scopul ei este prezentat în N.T... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Predestinarea celor aleși de Dumnezeu     

 

Dumnezeu cunoaște toate lucrurile înainte de a se întâmpla, din veșnicie. Știe chiar și reacția noastră la chemarea Lui. Chemarea lui Dumnezeu este personală, adică fiecare persoană primește chemarea sa, în mod direct. Nimeni nu poate veni la Isus (Iisus), dacă nu este chemat, în mod personal, de Tatăl. (Ioan 6; 44) Dumnezeu știe cine va răspunde pozitiv chemării Sale, încă înainte de întemeierea lumii... 

 

(18. 01. 2014)

read more

 

 

Religia lui Isus (Iisus)   

 

Care a fost religia de care a aparținut Isus (Iisus)? A fost Isus (Iisus) Evreu și a aparținut de religia iudaică? A negat Isus (Iisus) religia iudaică și a înființat o altă religie? Fără îndoială că Isus (Iisus) a fost Evreu, dar El nu a inventat o altă religie, religia creștină, care să funcționeze alături de religia iudaică, El pur și simplu a respins orice religie, inclusiv religia iudaică...

 

(18. 01. 2014)

read more