All premium Magento themes at magentothemesworld.com!
Dragostea de natură divină exclude autoritatea instituţională

 15. 10. 2012

Gabriel Baicu

            

Acolo unde este autoritate spirituala impusă între oameni, acolo este satana. Principiile satanice presupun tocmai dorinţa de a exercita o autoritate impusă, în probleme spirituale. Atunci cât cei mai mulţi doresc să dobândească această putere, această autoritate, atunci se naşte lupta şi de aici se dezvoltă principiile satanice. De ce îşi doreşte fiecare să obţină puterea, autoritatea? Pentru că într-un climat în care domină autoritatea instituţiilor bisericeşti, a fi liber, a te putea manifesta şi împlini pe tine însuţi presupune, în mod necesar a deţine puterea, deci autoritatea. Dacă nu eşti la putere, nu te ascultă nimeni, nu te bagă nimeni în seamă, eşti un plebeu, un Creştin de rând. Isus ne-a învăţat altceva. Dragostea, pentru Creştini, trebuie să fie înaintea autorităţii şi singura autoritate posibilă este aceea care este acceptată din iubire. Cine crede în Dumnezeu de frica iadului, treaba lui sau a ei, dar acceptarea autorităţii lui Dumnezeu, în mod autentic, este acceptarea autorităţii sale din dragoste. Aceasta este singura autoritate acceptabilă şi aceasta înseamnă că acceptăm valorile pe care le personifică Dumnezeu şi de aceea îl acceptăm pe El, nu ne supunem orbeşte capriciilor nici unui dictator. Ordinea pe care a pus-o apostolul Pavel între Creştini este o ordine a autorităţii şi din acest motiv, aceasta este alta decât ordinea lui Isus. Unii şi numai unii sunt proroci, alţii sunt pastori, etc. Numai că Pavel avea toate darurile, deci el se considera, superior celor din jurul său, ca şi cum el ar fi avut o alegere ”mai bună decât alţii.” Pavel a avut o descoperire extraordinară, din partea lui Dumnezeu, dar orice Creştin care nu are o descoperire bazată pe puterea lui Dumnezeu, nu îşi întemeiază credinţa pe El, ci pe sine însuşi.

A situa Creştinii în ordine ierarhică şi chiar pe Isus, a îl situa într-o ordine ierarhică, în înţeles omenesc, reprezintă o interpretare greşită a învăţăturilor lui Isus şi este o altă religie, intermediară între învăţăturile Lui şi iudaism. Preoţii evrei au fost înlocuiţi cu episcopii şi s-a reconstruit întreaga religie iudaică, numai mult simplificată. În realitate Isus nu a stabilit nici o ierarhie. Toţi Creştinii sunt egali între ei şi toţi au acelaşi Tată Ceresc, la fel cum sunt fraţii şi surorile, într-o familie. Între ei nu există autoritatea episcopilor sau a pastorilor, există doar dragostea de natură divină. Nu este uşor să suporţi pe cineva ca egal şi nici nu este uşor să iubeşti ca Isus, în natura umană, dar acesta este Creştinismul autentic. Pavel nu a fost superior nimănui şi în fond orice Creştin născut din nou are de regulă nu doar un singur dar spiritual, ci mai multe. Toţi suntem chemaţi să fim ca şi Isus, deci ţinta noastră este mai înaltă decât aceea de a fi ca şi un sfânt din calendar sau ca şi apostolul Pavel. (1 Corinteni 3, 5) Isus şi nu Pavel este fondatorul Creştinismului şi Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu este în noi şi nu în puterea sau autoritatea vreunei Biserici instituţionale.  

Ordinea lui Isus este ordinea dragostei spirituale, agape, ordinea slujirii celorlalţi şi nu ordinea autorităţii. Ce nevoie avem de autoritatea altor oameni, în probleme spirituale, atunci când suntem noi înşine în legătură cu Dumnezeu şi când îl cunoaştem pe El direct? Nici una. Avem nevoie de autoritatea călăuzitoare a lui Dumnezeu atâta vreme cât încă mai suntem copii şi trebuie să creştem şi Tatăl nostru din Ceruri ne învaţă cum să creştem ca să ajungem ca şi El, adică la înălţimea plinătăţii staturii lui Cristos. (Efeseni 4; 13) Instituţiile bisericeşti ne învaţă că vom fi mereu ‚supuşii’ lui Dumnezeu, dar aceasta este o absurditate. Oare după, de exemplu, 100 milioane de ani, vom fi tot supuşii lui Dumnezeu şi nu vom fi ca şi Cristos? N.T. ne învaţă că vom fi ca şi El atunci când îl vom vedea faţă către faţă. (1 Corinteni 13; 10-12)

După aceea, ceea ce rămâne este dragostea. (1 Corinteni 13; 8) Resping cu hotărâre imaginea greşită, pe care instituţiile bisericeşti încearcă să ne-o propună despre Dumnezeu, adică imaginea unui stăpân autoritar. Ele fac acest lucru pentru a-şi întări propria lor autoritate şi a ne ţine pe noi în ascultarea de ele. Aici nu este vorba despre un motiv pur, ci despre interese omeneşti, legate de  supravieţuirea instituţiilor bisericeşti. Degeaba ar încerca un profesor sau antrenor să pedepsească pe elev sau pe cel pe cel pe care îl are în grija sa, pentru a determina creşterea unor performanţe. Dacă nu există motivaţie interioară, din partea celor în cauză, această atitudine nu va avea efectele dorite. Aşa este şi cu Dumnezeu. Dacă nu suntem motivaţi din interior, degeaba încearcă instituţiile bisericeşti să ne domine, să ne sperie şi să ne pedepsească.

Nu îl acuz pe Pavel de nimic, îl consider un mare apostol, dar din nefericire acesta nu a putut să îi hrănească pe Creştinii, din vremea sa, cu bucate tari, ci doar cu lapte. (1 Corinteni 3; 2) Personal, îi hrănesc pe Creştini cu bucate tari, şi nu pot decât să sper că cei la care li se rup dinţii în ele, îşi vor pune o dantură nouă. Credinţa creştină în colectiv, adică credinţa creştină la grămadă, de masă, nu este bună, creează multe eşecuri. Aceasta se întâmplă deoarece standardul în colectivele creştine este, de multe ori, foarte scăzut sau este orientat într-o direcţie greşită. Fiecare în parte suntem ca şi nişte performeri, fiecare trebuie să ajungă cât mai sus, în viaţa spirituală, fără să se uite la ce nivel sunt cei din jur. Dacă cei care sunt consideraţi sfinţi s-ar fi uitat la media celor din jur nu ar fi ajuns niciodată să se ridice la un nivel înalt de spiritualitate. Câtă vreme mergem cu turma ne rătăcim, aceasta deoarece turma este condusă de păstori omeneşti. Dacă ne lăsăm conduşi, fiecare în parte, de Păstorul Ceresc, adică Isus, o să ajungem la Dumnezeu.

 

 

 

 

 

 

 

 

Navigare website

 

 

 

 

 

 

 

Nou!

 

____________________

 

Carte:

Biserica Celor Născuți din Spirit

și Bisericile instituționale

 

Cartea Biserica Celor Născuți din Spirit

Download the book

 

Citeşte cartea!

Comandă cartea!

___________________

Botezul în apă şi problema imaginilor

şi statuilor în Creştinism

 

  Broșura Botezul în apă și problema statuilor în Creștinism

 

Sfinţenie şi iad

 

iBroșura Sfințenie și iad

 

 

Rolul femeilor în Creştinism

şi

problema autorităţii

 

Broșura Rolul femeilor în Creștinism

 

Cuprins cu titlurile mesajelor

 

Mesaje actualizate

 

Să nu părăsiți adunările voastre   

 

Să nu părăsiți adunările voastre, cum au unii obiceiul să facă este un verset care conține un mesaj complex. Ce a vrut să ne spună autorul epistolei către Evrei, prin acest verset? În primul rând, trebuie să ținem cont de contextul în care acest text se află. Este adresat Evreilor convertiți și se referă la obiceiul lor de a părăsi adunările creștine și probabil de a se întoarce la credința lor strămoșească, adică credința iudaică... 

 

(28. 03. 2013)

read more

 

 

Puterea de a lega și dezlega păcatele II (Biblia Cornilescu)   

 

După cum am arătat deja, în partea a I a acestui articol, cele două texte se contrazic între ele, din punctul de vedere al persoanei sau persoanelor, cărora Isus (Iisus) le-a conferit puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor. În textul din Matei ni se spune că Petru a primit această calitate, iar în evanghelia după Ioan ni se spune că toți ucenicii lui Isus (Iisus) au dobâdit această putere...  

 

(08. 03. 2013)

 

read more

 

 

Puterea de a lega și dezlega păcatele I (Biblia Cornilescu)   

 

Problema dezbătută aici este una esenţială pentru analiza legitimităţii biblice a instituţiilor bisericeşti. De ce sunt aceste două texte complet diferite şi contradictorii? Ele sunt singurele texte unde ni se spune că Isus (Iisus) ar fi dat ucenicilor Săi puterea de a lega şi a dezlega păcatele. Problema este că aceste texte nu se potrivesc între ele, ba chiar se contrazic unul pe celălalt. În primul rând, acţiunea consemnată în textul din Matei se petrece înainte de răstignirea lui Isus (Iisus)...

 

(08. 03. 2013)

read more

 

 

Dumnezeu ne învață direct toate lucrurile (Biblia Cornilescu)   

 

Învățăturile esențiale despre Dumnezeu nu ne vin prin intermediul altor persoane, ci prin intermediul proprie noastre relații cu Dumnezeu, pe cale directă și nu pe cale indirectă. Fără îndoială că primim învățătură și prin acei oameni, care l-a rîndul lor au primit-o direct de la Dumnezeu și au transmis-o altora. Nu toți Creștinii născuți din nou au darul învățării, ei pot avea darul prorociei sau al vindecărilor, al minunilor sau alte daruri...  

 

(08. 03. 2013)

read more

 

 

Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu (Biblia Cornilescu)   

 

Pavel ne îndeamnă se ne manifestăm în așa fel încât să fim pe placul celor din jur, adică să acționăm în conformitate cu părerile lor și nu conform convingerilor noastre. Cu toate acestea, atunci când, tot într-o problemă legată de hrană, Petru nu a vrut să își arate libertatea pe care o avea în Cristos, în fața unor iudei convertiți la Creștinism, veniți de la Iacov, Pavel l-a admonestat pe Petru, pentru conduita lui...  

 

(08. 03. 2013)

 

read more

 

 

În dragoste nu este frică (extrase din Biblia Cornilescu)   

 

Una este să îți fie frică de mânia lui Dumnezeu și cu totul altceva este ”frica iubirii,” adică să fi atent și grijului să nu greșești față de Acela pe care îl iubești. Cu alte cuvinte, acela sau acea care iubește cu adevărat are o grijă deosebită să nu îi facă nici un rău, fără voia sa, aceleia sau aceluia pe care îl iubește...  

 

(08. 03. 2013)

read more